In ultimul timp se tot ofera diverse lectii si nu stiu de ce dupa ce se duce mirajul de inceput parca incep sa puta. S-a lansat Decat o Revista, si la inceput chiar am fost incantata, laudand si propovaduind si eu la randul meu ce urmau ei sa faca. Si nu, nu mi-au fost inselate asteptarile, nu pot spune asta pentru ca nici macar nu i-am atins paginile atent studiate. Ce m-a enervat, si nu sunt singura (cine doreste poate insera o gluma despre frustrari, si nu spun nu, ca pe urma zic altii ca-i negare, si deja sunt multe voci in capul meu! Sa continuam...), a fost ca in mega credo-ul revistei spuneau ca nu sunt nici asa, nici altfel, ca nu sunt nush’cum si nush’cum ... dar pe urma au inceput lectiile si pe urma au inceput si teoriile ... una din cele mai „smekere” teorii a fost expusa de Cristina Bazavan intr-un articol de pe wall street.ro ea spunea cam asa (iar acum citez din memoria mea obosita...): jurnalistii se impart in doua categorii, cei care au facut cursul de jurnalism narativ al lui Lupsa si ... restul.
Intre timp am gasit si ce a zis:
„piata nu are mai mult de 20 de jurnalisti de revista care sa performeze la nivel competitiv. Iar acestia pot fi impartiti in doua categorii, spune ea: cei care au o oarecare pregatire teoretica (in general, cei care au asistat la cursurile de jurnalism narativ organizate de Cristian Lupsa la Centrul pentru Jurnalism Independent) si cei care au o mana buna de scris, insa nu au au cunostinte teoretice.”
Ce ma deranjeaza aici?! la fel ca in toate revistele romanesti nu poti da pagina fara sa te lovesti de vreo reclama, advertorial, "batutul cu pumnul in piept al cuiva" etc. Si cum bugetele nu mai sunt indeajuns de grase pentru campanii in toata regula, se merge pe mici PR-uri presarate pe ici colo ... Chiar nu cred ca din cele doua categorii, cei mai cu motz au trecut candva prin mana lui Lupsa ...
Acum eu nu stiu cine a fost primul oul ori gaina, in cazul de fata „jurnalismul” ori „cursul de jurnalism narativ al lui Lupsa” dar sunt convinsa ca impartirea nu este chiar atat de clara.
Si desi zic ei ca aparitia DoR nu este de fapt un protest, imi e greu sa cred si asta, cum toti lucreaza in magnificul domeniu mi-e greu sa cred ca nu au de ce protesta.Cat despre cealalta parte, ca revista este un exemplu de cum ar putea sa arate este ca si cum i-ai arata unuia in scaunu’ cu rotile ca tu poti dansa. Si after all this there’s the other issue, cititorii, daca ei vor click si libertatea si vor sa asculte manele in timp ce micii sfaraie pe gratarul din fata blocului (si, de ce nu, in timp ce la un etaj mai sus cineva incearca din rasputeri sa citeasca Decat o Revista...) degeaba le dai tu un produs media comme il faut, pentru ca pe el il doare la basca iar restul, care apreciaza revistele de genul asta, cred ca sunt convinsi si satui de cate lucruri s-ar putea face in romania DAR nu se fac pentru ca nush ce „forte” se impotrivesc ...
Si, nu, nu cred ca publicul roman isi doreste jurnalism bun, la fel cum nu cred ca ar putea recunoaste un text bun nici daca l-ar lovi direct in ochi, asta pentru domnisoara de 21 de ani, studenta la medicina care sustine (in articolul din wall street.ro) ca Elle are articole interesante (nu le mai are de foarte mult timp)... Editorialele de moda, da, dar textele sunt cat se poate de proaste( ca vorba aia, din Elle am aflat ca un inel poate fi "PAVAT cu diamante"! Si multe alte ineptii, pe langa gretoasa forma de adresare „draga mea”)
Acum, intamplarea face, sa ma fi enervat ceva legat de Tabu (si chiar nu am nimic cu revista, i’m loving their concepts si ii apreciez ca fac ALTCEVA ... dar totul are o limita)
Siii este vorba de pictorialul lor de decembrie.
Si nu pozele mi-au facut nervii sa tresara, yet again this week, ... ci descrierea lor: „Să facem un pictorial care să arate renaşterea, credinţa noastră în mai bine", aceasta a fost ideea de la care am plecat pentru ceea cea urmează. Iar ideea reinterpretării unor tablouri celebre religioase într-o manieră modernă a venit imediat. Au făcut-o şi alţii, o vor mai face mulţi de acum înainte, dar pentru noi tot ceea ce s-a întâmplat- de la idee până la retuşurile finale- e unic şi plin de eomţie. Personajele sunt prietenii noştri, oamenii în care credem şi despre care ştim că pot fi oricând modelele unei generaţii. Ei înşişi sunt reprezentanţii generaţiei care reînvaţă să creadă şi să se încreadă în mai bine. Şi tocmai de aceea sunt pagini după chipul şi asemănarea noastră.”
Problem here! Pentru o revista care se crede desteapta, este stupid sa sustii ca Botezatu ar putea fi oricand modelul unei generatii ... e adevarat, realitatea este cat se poate de trista si generatia al carei model ar putea fi Botezatu se ridica acum, este generatia OTV, Click si Libertatea, cei care dau navala la deschiderile de hypermarketuri si au drept idoli vedetele de doi bani...
In cazul asta, marele absent este Dan Diaconescu, nu ?
nu este si el exponentul unei generatii de stirbi si prosti, bautori de bere la pet (si sper acum sa nu-i ranesc sentimentele lui Vierme de la Animal X dar ei nu recicleaza peturile si nici nu isi calculeaza amprenta de CO2), acesti „ei” de pretutindeni care fac filmul Idiocracy o realitate ce-si mijeste coltii pe dupa blocurile gri izolate termic acum?
Pai tu, revista Tabu, crezi in Botezatu ? de ce ? de cand ? si pana cand ? Iata un aspect pe care nu pot sa il cuprind ...
Imi vine sa vomit la gandul ca Botezatu ar putea fi considerat model al unei generatii, fie ea si pierduta si optzecista, cu toate mamele zina si monicile columbeanu, cu toate asistentele lui capatos si pumnul lui base si sexul oral al lui geoana, cu toti cei care se uita in sus la ei ...
Cum sa cred in mai bine? Si care sa fie mai binele asta ce ma invata Botezatu? chiar si Adela Popescu? Ca e bine sa te vinzi? Ca poti sa nu ai talent si totusi sa fii considerat cineva?
Daca ei sunt valorile noastre, atunic eu, care sunt un nimeni, vreau eu sa fiu golanul si nonvaloarea din lume, pentru ca alaturi de asemenea „valori” nu vreau sa ajung ...
Si nu, pentru ultima fraza nu va contrazic, aceste pagini sunt dupa chipul si asemanarea voastra sau a noastra ...
... si da fiule, adam are doi tati, unul se crede negru si celalalt designer de succes !
noiembrie 2009, citesc articole defecte!
Cu 3 săptămâni în urmă
